Dragi spectatori si spectatorite,
din motive lesne de inteles, am plecat in canadia care este, acea tara mirifica de peste ocean, aia cu ursi polari si pinguini si etc.... unde acum sunt 25 de grade. Pentru a intelege mai bine cam ce inseamna o astfel de plecare pentru un romanas mic si fara esperienta turistica.. asa ca mine... am hotarat sa incerc sa reedau pe cat pot eu mai bine, evenimentele importante din aeasta calatorie de 6 saptamani.
Plecarea:
Pai totul a pornit intr-o dimineata de sambata, undeva in jurul orei 7 AM. Ajuns aeroport, facut check-in, incercat trecut in terminal, beepuit aparat si astfel pipai de un dragut militian romanas... cred ca era gay.
Dupa pipaitu de rigoare, terminalu, unde gasit loc fumat, executat nevoi si asteptat avion 1 ora.
Pana acilea totu bine si frumos, mai putin pipaitu, dar nah, hai ca trece de la mine. Acum partea cu avionu. Well, acilea credeam eu ca o sa se iveasca probleme... era primu meu zbor.
Urcat in avion, gasit loc si ramas perplex cam 10 minute. Bai, ala nu era avion, era un fel de conserva, in care si piticii se simteau inghesuiti. Dupa ce am reusit sa iau loc pe scaun, a urmat prezentarea insotitoarelor de zbor.... sau cel putin asa am interpretat eu defilarea lor prin fata mea. Si vreau sa spun ca e adevarat, sunt frumoase ale naibii.... frumose foc... si ca sa oftic pe unii, era domne o mulatra, de imi cadeau ochii din gura in bocanci si alta nu .
Acum decolatu, turat motoare, inceperea decolatului, inceperea planarii, urcarea la 10000 de metrii, trecerea plin plafonul de nori, si consternarea mea.. nu imi este frica de avion. Chiar e tare misto sa zbori, mai ales cand decolezi si cand aterizezi... e belea rau senzatia.
Si privelistea de la 10000 de metrii? inegalabila... trebuie sa traiesti ca sa poti sa intelegi ce spun... magnific.
Ok.. aterizat paris dupa 2 ore, cautat loc de unde sa luam bording pass, gasit cu greu ca acei mirifici frantzuzi vorbewsc engleza cam ca bunica mea. In final ajuns la poarta unde trebuia sa facem verificarea... trecut prin aparat, beepuit ( normal), obligat sa ma descalt ( noroc cu ei ca aveam pantofi noi), si.. cum altcumva, intrebat daca are voie sa ma pipaie.. si evident i-am dat voie sa ma pipaie, ca incepuse sa imi placa. Trecuit de pipaitor, ajuns la unu care cica sa se uite in rucsacu meu... ce sa fac, i-am dat voie. Nu a gasit nimic, ofticat imi da drumu.
Am ajuns la avion, stupoare, tarasenia aia avea motorul mai mare ca tot apartamentu meu, ajuns in aviion, consternare, inauntru era la fel de mic ca primu. Pornit motoare... nu am mai auzit nimic cam 5 minute. Decolarea... super, la un avion asa mare, decolarea e fantastica... nu recomand celor slabi de inima.. eu insa strigam... yyuuuppiiii... let's do dat again.
Insotitoarele de zbor din air france, adica de la paris la montreal erau baieti toti, cu toate ca unii jurau ca sunt femei, nu m-am lasat pacalit.
Si acum partea mai putin funny, cand am stat pe scaun 7 ore si juma, am vazut 4 filme si am ascultat muzica proasta, am adormit , m-am plimbat prin avion, etc.. si tot m-am plictisit. Ce ma mai distra erau turbulentele, erau mishto, ma simteam ca in tranvai.
Ajuns in montreal, unde peste 1 ora trebuia sa avem autobuz ( tot de la air france ) catre ottawa.
Ajuns la o tipa care trebuia sa ne puna stampila. Se uita lung la mine, ma intreaba diverse, ii raspund alte diverse, pune stampila si imi ureaza sedere placuta. In spatele meu alex, la aceeasi tipa, aceleasi intrebari, nush ce raspunsuri ca aia ajunge la concluzia ca trebuie sa ajunga la biroul de imigrari. Dus alex la imigrari, stata 30 minute ( P.S.: avionu avusese o intarziere de 30 minute) deci papa autobuz. Resemnati ne ducem sa luam bagajele, incercam sa iesim din aeroport .. cand alt filtru.. de bagaje acum. Eu primu, ma intreaba ala daca mai am altceva in afara celor declarate pe un "Declaration".. eu zis ca nu, eu trecut cu carucioru cu toate bagajele, ala urat mie sedere placuta. In spate alex cu un rucsac, ala intrebat ceva la el, alex nush ce raspuns, ala strigat la min si impreuna cu alex, cu bagajele la control. Dupa 20 minute bagaje deschise, ala cauta prin ele, nu gaseste nimic interesant , ne da drumul.
Ajuns la autobuz aflam ca urmatorul este peste 2 ore juma, asteptat 2 ore juma, ajuns in ottawa cam pe la 10 noaptea. ( in romania era5 dimineata.. adica trecusera 24 de ore de cand am plecat in calatorie)
Dat de un taximetrist bulgar, pe care fara sa vreau l-am tapit cu 10 dolari... naspa, chiar nu mi-am dat seama. Ajuns camera, culcat!
The end.
P.S.: Alex e tare suspect, nimeni de la vama nu il crede :))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu