The Movies Review 25
Next
Mdea... l-am vazut si pe asta... desi pe IMDB nota
publicului se apropia furtunos de 6.00 din aproximativ
3700 de voturi.
Filmul, caci despre el este vorba... si in speta de
interpretarea minunata a marelui actor (de stat si privat)
Nicols Cage (yeah right), este o minunatie de film cu
efecte speciale care mai de care mai minunate, cu actori
care mai de care mai inteligenti, indrazneti si buni...
Da clar...
La inceput pare un fel de thriller, actiune... dar doar la
inceput... dupa care o da in chestii SF, cu Frank Cadillac,
care poate sa vada pana la 2 minute in viitor, abilitate
cu care triseaza linistit la casinourile de prin Las Vegas,
ca orice american care se respecta!
Tarasenia incepe cand o domnisoara (poate acu 100 de ani)
de la FBI se apuca sa il caute pe Frank Cadillac (pe numele
lui Cris Johnson) pentru a o ajuta sa salveze lumea (adica
California sau ceva parte din USA) de la o mare catastrofa
nucleara, un grup de teroristi francezi / germani / rusi si
alte natii (adica europeni in mare) vor sa pocneasca o bomba
nucleara de cateva megatone undeva prin Statele Unite, de ce?
cred ca nici ei nu stiu... da tre sa fie si ceva actiune in
film nu?
Si uite asa... Cris Johnson ajunge urmarit de FBI ca sa le
spuna unde lovesc "teroristi" ... moment in care descoperim
cu stupoare... ca desi el nu vedea decat 2 minute in viitor,
vazuse o domnisoara (poate si ea acu 50 de ani) cu mult timp
inainte si o tot astepta la orele 08:09 intr-un bar...
pana la urma tipa apare... si pleaca cu ea...
Nu va zic mai mult... ca ati prins ideea, daca nu... asta e!
Oricum sfarsitul este mirabolant... induiasator pe fata, un
fel de tragi-comedie greaca :)
DO NOT Enjoy!
joi, mai 24, 2007
miercuri, mai 16, 2007
luni, mai 14, 2007
vineri, mai 11, 2007
File de Istorie! - Vol1: Corneliu Vadim Tudor - PRM
File de Istorie
Vol 1 - Corneliu Vadim Tudor
"Tovarasului NICOLAE CEAUSESCU, secretarul general
al PCR, presedintele Republicii Socialiste Romania.
Mult iubite si stimate tovarase Nicolae Ceausescu,
Ma vad nevoit sa va scriu din nou, desi cunosc cat
de pretios este timpul Dumneavoastra.
As dori respectuos sa va solicit, in calitatea pe
care o aveti, aceea de instanta suprema a tarii si
partidului, sa dispuneti analizarea si solutionarea
unui grav litigiu scriitoricesc si politic.
Este vorba despre o serie de discutii purtate in jurul
volumului meu de poezie si publicistica revolutionara
"Idealuri" (Editura Eminescu, 1983), intocmit special
pentru glorioasa Dumneavoastra aniversare de la
inceputul acestui an. Am scris cu multa dragoste
aceasta carte, al carei Erou principal sunteti
Dumneavoastra.
Este o carte de istorie nationala, axata mai cu seama
pe problemele de educatie patriotica a tinerei generatii,
paginile ei fiind populate de figurile ilustre ale
cititorilor de tara: Burebista, Decebal, Traian,
Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Vlad Tepes,
Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Tudor Vladimirescu,
Avram Iancu, Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu,
Al.I.Cuza, precum si de acelea ale marilor tribuni ai
spiritualitatii noastre: Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir,
Vasile Alecsandri.
Sunt versuri si articole inchinate patriei si partidului,
eroicei noastre istorii nationale, galeriei de aur a neamului,
pe care o incununati in chip stralucit Dumneavoastra, cel mai
de seama barbat de stat din intreaga existenta a Romaniei.
La propunerea mea, tovarasii Petru Enache si Gheorghe Pana
au aprobat ca festivitatea lansarii acestui volum sa fie
organizata la Clubul Uzinelor "23 August" din Capitala - in
inima muncitorimii bucurestene. Aceasta s-a petrecut, nu
intamplator, chiar in dupa-amiaza zilei de 26 ianuarie, ziua
Dumneavoastra de nastere, in fata unei sali arhipline.
Toti cei care am vorbit cu acest prilej am omagiat
personalitatea Dumneavoastra, insemnatatea istorica a
aniversarii celor 50 de ani de activitate revolutionara pe
care ati desfasurat-o si o desfasurati in slujba idealurilor
vitale ale natiunii romane, a cauzei socialismului si pacii
in lume.
Iata insa ca luni, 31 ianuarie, in cadrul unei sedinte de
Birou a Uniunii Scriitorilor, criticul literar Mircea
Iorgulescu a atacat cu o violenta rar intalnita toata aceasta
manifestare.
Pe scurt, au fost proferate urmatoarele grave calomnii: ca eu
sunt un impostor, ca prin lansarea acestui volum la uzina s-a
comis o greseala ireparabila, ca muncitorii au fost adusi cu
forta, ca e incalificabila publicarea in "Luceafarul" a
cuvantului rostit de Marian Avram si ca, in concluzie,
printr-o asemenea festivitate noi am murdarit aniversarea
Presedintelui tarii.
Toate aceste afirmatii necontrolate, care pot fi verificate
lesne, intrucat exista stenograma, reprezinta un atac neloial
la persoana, dar si o jignire la adresa colectivului de la
"23 August" si a Comitetului Municipal Bucuresti al PCR, sub
egida caruia s-a desfasurat lansarea. Aflu ca, din nefericire,
atat presedintele Uniunii Scriitorilor, D.R. Popescu, cat si
alti tovarasi cu functii de raspundere prezenti acolo n-au luat
nici o atitudine si au pastrat o tacere reprobabila.
Or, a tacea inseamna a consimti. In cadrul aceleiasi sedinte,
de altfel, au fost rostite critici neprincipiale si extrem de
dure impotriva ziarelor "Scanteia", organ al CC al PCR, si,
respectiv, "Scanteia tineretului", organ al CC al UTC.
Este oare aceasta menirea Uniunii? Eu nu afirm ca volumul meu
e infailibil, ca nu poate fi supus discutiei. Sunt pe deplin
de acord cu critica, numai ca ea trebuie facuta principial,
cu argumente intemeiate pe adevar si obiectivitate.
Oare poate cineva, in tara aceasta, dupa aproape patru decenii
de socialism, sa impiedice un tanar scriitor si ziarist, nascut
in acest regim, membru de partid, sa cante istoria nationala
si sa impartaseasca bucuria sa cu cei mai de frunte muncitori
ai Capitalei? De ce n-au facut si cei de la Uniunea
Scriitorilor o festivitate similara, intrucat exista numeroase
intreprinderi in Bucuresti si in tara dornice sa se intalneasca
cu scriitorii?!
Din pacate, este posibil ca un tanar scriitor, devotat trup
si suflet acestui partid, asa cum ma consider eu, sa fie
judecat in chip iresponsabil pentru ca va inchina Dumneavoastra
o carte.
Asta, in vreme ce unii dusmani din afara, cum sunt aceia de
la "Europa libera", ma ataca exact in aceiasi termeni! Pe cei
din afara inca aa mai fi dispus sa-i inteleg: nu au tara,
sunt tradatori de profesie, i-a batut soarta cum e mai rau,
imi starnesc, deopotriva, repulsie si compasiune.
Dar ce ma fac cu colegii mei de breasla, cu acei cativa
scriitori romani care fac o politica ciudata, insidioasa,
mergand pana la rezistenta deschisa fata de linia promovata
de partid?! Aceasta nedorita intamplare are un substrat politic
foarte limpede si vine sa intregeasca o suita intreaga de
actiuni ostile ideologiei noastre, intreprinse in ultimii ani de
anumiti scriitori si oameni din conducerea Uniunii Scriitorilor.
Practic, prin incidentul de la Uniunea Scriitorilor, se incearca
o sfidare si o infirmare a insesi politicii pe care partidul,
Dumneavoastra personal, o promovati in domeniul literaturii.
Nutresc speranta ca viitoarea prezentare a cartii, pe care,
de comun acord cu tovarasii Elena si Vasile Barbulescu, o voi
face in mijlocul taranilor si muncitorilor din comuna
Dumneavoastra natala, Scornicesti, nu va mai fi contestata
atat de vehement.
In speranta ca scrisoarea mea nu v-a inoportunat si ca se
afla in deplina conformitate cu principiile eticii si
echitatii socialiste, va multumesc din inima si va asigur
ca orice s-ar intampla, indiferent cat de grave vor fi
acuzatiile pizmasilor si apatrizilor, va voi glorifica
intreaga mea viata!
Cu deosebita dragoste si respect filial,
Corneliu Vadim Tudor,
3 februarie 1983"
Vol 1 - Corneliu Vadim Tudor
"Tovarasului NICOLAE CEAUSESCU, secretarul general
al PCR, presedintele Republicii Socialiste Romania.
Mult iubite si stimate tovarase Nicolae Ceausescu,
Ma vad nevoit sa va scriu din nou, desi cunosc cat
de pretios este timpul Dumneavoastra.
As dori respectuos sa va solicit, in calitatea pe
care o aveti, aceea de instanta suprema a tarii si
partidului, sa dispuneti analizarea si solutionarea
unui grav litigiu scriitoricesc si politic.
Este vorba despre o serie de discutii purtate in jurul
volumului meu de poezie si publicistica revolutionara
"Idealuri" (Editura Eminescu, 1983), intocmit special
pentru glorioasa Dumneavoastra aniversare de la
inceputul acestui an. Am scris cu multa dragoste
aceasta carte, al carei Erou principal sunteti
Dumneavoastra.
Este o carte de istorie nationala, axata mai cu seama
pe problemele de educatie patriotica a tinerei generatii,
paginile ei fiind populate de figurile ilustre ale
cititorilor de tara: Burebista, Decebal, Traian,
Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Vlad Tepes,
Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Tudor Vladimirescu,
Avram Iancu, Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu,
Al.I.Cuza, precum si de acelea ale marilor tribuni ai
spiritualitatii noastre: Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir,
Vasile Alecsandri.
Sunt versuri si articole inchinate patriei si partidului,
eroicei noastre istorii nationale, galeriei de aur a neamului,
pe care o incununati in chip stralucit Dumneavoastra, cel mai
de seama barbat de stat din intreaga existenta a Romaniei.
La propunerea mea, tovarasii Petru Enache si Gheorghe Pana
au aprobat ca festivitatea lansarii acestui volum sa fie
organizata la Clubul Uzinelor "23 August" din Capitala - in
inima muncitorimii bucurestene. Aceasta s-a petrecut, nu
intamplator, chiar in dupa-amiaza zilei de 26 ianuarie, ziua
Dumneavoastra de nastere, in fata unei sali arhipline.
Toti cei care am vorbit cu acest prilej am omagiat
personalitatea Dumneavoastra, insemnatatea istorica a
aniversarii celor 50 de ani de activitate revolutionara pe
care ati desfasurat-o si o desfasurati in slujba idealurilor
vitale ale natiunii romane, a cauzei socialismului si pacii
in lume.
Iata insa ca luni, 31 ianuarie, in cadrul unei sedinte de
Birou a Uniunii Scriitorilor, criticul literar Mircea
Iorgulescu a atacat cu o violenta rar intalnita toata aceasta
manifestare.
Pe scurt, au fost proferate urmatoarele grave calomnii: ca eu
sunt un impostor, ca prin lansarea acestui volum la uzina s-a
comis o greseala ireparabila, ca muncitorii au fost adusi cu
forta, ca e incalificabila publicarea in "Luceafarul" a
cuvantului rostit de Marian Avram si ca, in concluzie,
printr-o asemenea festivitate noi am murdarit aniversarea
Presedintelui tarii.
Toate aceste afirmatii necontrolate, care pot fi verificate
lesne, intrucat exista stenograma, reprezinta un atac neloial
la persoana, dar si o jignire la adresa colectivului de la
"23 August" si a Comitetului Municipal Bucuresti al PCR, sub
egida caruia s-a desfasurat lansarea. Aflu ca, din nefericire,
atat presedintele Uniunii Scriitorilor, D.R. Popescu, cat si
alti tovarasi cu functii de raspundere prezenti acolo n-au luat
nici o atitudine si au pastrat o tacere reprobabila.
Or, a tacea inseamna a consimti. In cadrul aceleiasi sedinte,
de altfel, au fost rostite critici neprincipiale si extrem de
dure impotriva ziarelor "Scanteia", organ al CC al PCR, si,
respectiv, "Scanteia tineretului", organ al CC al UTC.
Este oare aceasta menirea Uniunii? Eu nu afirm ca volumul meu
e infailibil, ca nu poate fi supus discutiei. Sunt pe deplin
de acord cu critica, numai ca ea trebuie facuta principial,
cu argumente intemeiate pe adevar si obiectivitate.
Oare poate cineva, in tara aceasta, dupa aproape patru decenii
de socialism, sa impiedice un tanar scriitor si ziarist, nascut
in acest regim, membru de partid, sa cante istoria nationala
si sa impartaseasca bucuria sa cu cei mai de frunte muncitori
ai Capitalei? De ce n-au facut si cei de la Uniunea
Scriitorilor o festivitate similara, intrucat exista numeroase
intreprinderi in Bucuresti si in tara dornice sa se intalneasca
cu scriitorii?!
Din pacate, este posibil ca un tanar scriitor, devotat trup
si suflet acestui partid, asa cum ma consider eu, sa fie
judecat in chip iresponsabil pentru ca va inchina Dumneavoastra
o carte.
Asta, in vreme ce unii dusmani din afara, cum sunt aceia de
la "Europa libera", ma ataca exact in aceiasi termeni! Pe cei
din afara inca aa mai fi dispus sa-i inteleg: nu au tara,
sunt tradatori de profesie, i-a batut soarta cum e mai rau,
imi starnesc, deopotriva, repulsie si compasiune.
Dar ce ma fac cu colegii mei de breasla, cu acei cativa
scriitori romani care fac o politica ciudata, insidioasa,
mergand pana la rezistenta deschisa fata de linia promovata
de partid?! Aceasta nedorita intamplare are un substrat politic
foarte limpede si vine sa intregeasca o suita intreaga de
actiuni ostile ideologiei noastre, intreprinse in ultimii ani de
anumiti scriitori si oameni din conducerea Uniunii Scriitorilor.
Practic, prin incidentul de la Uniunea Scriitorilor, se incearca
o sfidare si o infirmare a insesi politicii pe care partidul,
Dumneavoastra personal, o promovati in domeniul literaturii.
Nutresc speranta ca viitoarea prezentare a cartii, pe care,
de comun acord cu tovarasii Elena si Vasile Barbulescu, o voi
face in mijlocul taranilor si muncitorilor din comuna
Dumneavoastra natala, Scornicesti, nu va mai fi contestata
atat de vehement.
In speranta ca scrisoarea mea nu v-a inoportunat si ca se
afla in deplina conformitate cu principiile eticii si
echitatii socialiste, va multumesc din inima si va asigur
ca orice s-ar intampla, indiferent cat de grave vor fi
acuzatiile pizmasilor si apatrizilor, va voi glorifica
intreaga mea viata!
Cu deosebita dragoste si respect filial,
Corneliu Vadim Tudor,
3 februarie 1983"
miercuri, mai 09, 2007
vineri, mai 04, 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)