Ziua buna
Ete dupa ce va povestii eu cam cum sta treaba cu munca, cu drumu si alte alea, sa va zica je care este cum sta treaba La shoping.
Pai aicilea in canada lucrurile stau cam asa. Preturile comparativ cu romania sunt un pic mai mici, dar daca da dracu si ai calcat in noroc, reduceri si alte alea, te scot aia cu fosta din magazin... tricouri 5 dolari, si nu dalea facute pe vapor... chestii un pic mai bune gen levis, puma, etc... eu nu am prins asa ceva inca, ca dovada ca acum sunt la munca si nu in magazin. Dar sa revenim, deci, pretul normal e mai mic ca in romania, dar cam mare fata de state.
Acesti mirifici oameni au ramas cu preturile de cand dolaru american era mai bun ca asta canadian, acu ca lucrurile stau invers, preturile sunt aceleasi.... un fel de marketing de tip romanesc. Eh, dar asta e.
Primu lucru care o sa il observi in magazine e ca produsele sunt diverse, cabinele sunt cam cat sufrageria mea, nu sunt dalea romanesti de nu poti sa intrii in ele daca ai geaca pe tine, si oamenii sunt foarte primitori. Intrii in magazin, te postezi in fata unui raft, si vie omu te saluta, te intreaba de sanatate , ce mai faci , cum o mai duci, etc. De pe rafturi poti sa iei ce vrei tu, cat vrei tu, te vede ommu cu ele in brate te invita la cabina, iti deschide usa, si incepi si probezi. Dupa ce termini, ce nu iti place, lasi in cabina sau pe o masuta in fata cabinei, nu trebuie sa le duci tu inapoi, pentru asta sunt ei platiti.
O mare supriza este pretu... niciodata nu o sa stii exact cat costa produsu, decat dupa ce il cumperi. Eu am patit asa: cumparat curea pe care sciea 29 dolari, dus la casa platit 22 dolari ( dumnezeu stie de ce), cumparat tricou pe care scria 22 dolari, dus la casa, plattit 27 dolari ( iarasi, nu am inteles), cumparat hanorac pe care scria 40 dolari, dus la casa, platit 32... hmm, ma gandesc ca e ceva random, sau dupa fata cumparatorului.. oricum, pretu corect il aflii cand iti da chitanta.
La marke-uri la fel sta treaba, orice ai cumpara, sunt sanse 90% sa aibe alt pret decat cel afisat, fie in plus fie in minus.. de ce? inca nu am rezolvat acest mister.. avem cateva idei, dar nu le facem publice ca sa nu ne facem de ras.
Acu 3 4 zile am intrat intr-un magazin de ceaiuri. Toate bune si frumoase, sa ne rupem si noi in figuri ca bem ceai cu lapte si etc. Si cum intraram noi asa plin de noi, stupefactie... aveai aia atatea ceaiuri, si atatea nume de ceaiuri, de nu credeam ca sunt in dex atatea cuvinte. Ne uitam ca papagalii unu la altu, si nu stiam ce dracu sa luam, si cum sa luam, ca erau ba varsat, ba la punga, ba la colet, ba la ... nici nu mai stiu ce. Astia sunt tarani rau, nu puteau sa aibe ca la noi, unu de zmeura, unu negru unu de fructe de padure si reclama mare afara hipermarket.
Resemnati am iesit si nu am mai dat pe acolo... bulangii.
Acum la sirop de artar ( :)) ). Si acolo la fel... caut eu ce caut in magazin, nu gasesc nimic, decat mii si mii de arome de tot soiu.. si o intreb si eu umil pe domsoara de la casa,: nu va suparati duduie, dar sirop de artar arveti.. ca sa vezi, ma duc in canada si intreb daca au sirop de artar.. hmm... smart. Oricum, zice da, ma ia dupa ea, ma duce intr-o alta parte a camerei unde ma aseaza in fata unui dulap mai mare ca mine.. plin cu sirop de artar, in toate formele, sticlele nuantele, concentratiile si ce mai vreti voi, din lume. Iau si eu primu care il gasesc, si plec repede ca imi era ca mai imi arata alt dulap si ma complexeaza complet.
Si in general cam asa e pe aici, daca intrii la cascaval... ai de la a la z in toate limbile. Pana si tipul de mucegai dupa branza e de mai multe feluri... al dracu, stricat tot stricat ramane, orice nume i-ai da. In fine... acolo nu ma bag.
Pai si cam atat la shoping.. ca incep sa ma repet... noapte buna romania!!!!.. I miss you! :)
luni, octombrie 29, 2007
joi, octombrie 25, 2007
Din canadia - La munca- Episodul 3
Ziua buna
Acusica niste detalii legate de procesul muncii pacisilea. Prea multe nu pot sa zic ca cica am semnat un NDA (sau tradus---Non Disclosure Agreement ).
Pai ca sa zic asa, sa incepem cu o comparatie intre negrii de pe plantatie ( Romania ) si specialistii IT (Nortel). Cam asta e diferenta. Sa le luam pe rand.
1. Ajungi la munca, si observi cu stupoare ca sunt mii si mii de locuri de parcare, locuri berechet, pentru toti, peste tot.
2. Intrii in Nortel, obligatoriu card de acces, intrarile in nortel sunt cam 8 la numar ( cred ), cam cate module sunt.
3. Inauntru ai impresia ca ai intrat intr-un mall. Verdeata peste tot, mese si scaune de toate formele si tipurile peste tot, taranii astia pe aicea au chiar copaci ce ies din podea, si cresc in interiorul cladirii.
Toata cladirea are aceeasi temperatura oriunde te-ai duce. Gen 18 19 grade, perfect de stat in tricou( nu am gasit inca termostatele, ca le dadeam eu la 10... prietenii stiu de ce)
4. Birourile, fiecare are rezervat un spatiu inchis ( cublicle--cred ca se scrie), unde ai de toate, 2000 de sertare, 2 cosuri, unu pt recicle si unu normal, tabla de scris, telefon, sertare cu cheie, etc
5.Cladirea are forma navei Enterprise, cica special proiectata astfel.. noi avem birourile in farfurie, adica in modulul principal.
6. Masa, e o placere... fiecare modul are mai multe fastfood-uri, si o sala de mese imensa, cu copaci, cascade, flori si toate cele... super conditii. Fiecare modul are alte fastfooduri, astfel poti sa diversifici, sa nu mananci acelsi lucru cam 2 luni.
7. Totul se bazeaza aici pe autopreparare. Salata o faci singur, si ai de ales cam intre 20 de lucruri pe care poti sa le pui in salata, si cam 5 tipuri de ulei (inclusiv cu chili). Hamburgeri sau hotdog sau cheesburger, toate se prepara astfel... te duci si spui ce chifla vrei ( cam 3 4 tipuri), spui ce carne vrei.. si atat, iti aduce chestia deschisa, si ai in fata alte multe chestii pe care le puisingur in hamburger, de care vrei tu, cat vrei tu.
Totul se face cum vrei tu.
8.Cafeaua, aici e cafea adevarata, columbia, etc, multe mii de feluri, de ma uit ca manzu la ele si iau si eu ce gasesc, ca oricum nu stiu din nume care e diferenta. Oricum, super cafea. Suc la dozator, iti pui singur, cat vrei, ce vrei.
9. peste tot prin cladire ai mese cu seslonguri, scaune de relaxare si etc, unde poti sa iei o pauza sa discuti cu prietenii, etc.
10. Au mese de biliard, te duci cand vrei, au mese de tenis.. la fel,cand vrei ( sunt cam naspa mesele de biliard si tenis, cica de la colapsul de acum ceva vreme, nu prea mai are bani nortelu sa investeasca in mese de biliard... dar oricum.. e ceva. Au sala de forta, fitnes, etc.. de asemenea te duci cand vrei.
11. Acum vine si parte naspa. In canada fumatorii sunt vazuti cam ca drogatii.. nu ai voie sa fumezi decat afara, nu exista locuri de fumat in nici o cladire din Ottawa. Cica legea spune ca daca are acoperisi, nu poti fuma acolo. ( :)) )
Si afara exista un loc de fumatori ( nu ai voie sa fumezi la mai putin de 10 metrii de cladire), fumatorii stau acolo ca vitele, si e tare funny cand ploua... evident nu exista acoperis, ca nu permite legea :)))
In rest... totul e diferit.
Respect!!!
Acusica niste detalii legate de procesul muncii pacisilea. Prea multe nu pot sa zic ca cica am semnat un NDA (sau tradus---Non Disclosure Agreement ).
Pai ca sa zic asa, sa incepem cu o comparatie intre negrii de pe plantatie ( Romania ) si specialistii IT (Nortel). Cam asta e diferenta. Sa le luam pe rand.
1. Ajungi la munca, si observi cu stupoare ca sunt mii si mii de locuri de parcare, locuri berechet, pentru toti, peste tot.
2. Intrii in Nortel, obligatoriu card de acces, intrarile in nortel sunt cam 8 la numar ( cred ), cam cate module sunt.
3. Inauntru ai impresia ca ai intrat intr-un mall. Verdeata peste tot, mese si scaune de toate formele si tipurile peste tot, taranii astia pe aicea au chiar copaci ce ies din podea, si cresc in interiorul cladirii.
Toata cladirea are aceeasi temperatura oriunde te-ai duce. Gen 18 19 grade, perfect de stat in tricou( nu am gasit inca termostatele, ca le dadeam eu la 10... prietenii stiu de ce)
4. Birourile, fiecare are rezervat un spatiu inchis ( cublicle--cred ca se scrie), unde ai de toate, 2000 de sertare, 2 cosuri, unu pt recicle si unu normal, tabla de scris, telefon, sertare cu cheie, etc
5.Cladirea are forma navei Enterprise, cica special proiectata astfel.. noi avem birourile in farfurie, adica in modulul principal.
6. Masa, e o placere... fiecare modul are mai multe fastfood-uri, si o sala de mese imensa, cu copaci, cascade, flori si toate cele... super conditii. Fiecare modul are alte fastfooduri, astfel poti sa diversifici, sa nu mananci acelsi lucru cam 2 luni.
7. Totul se bazeaza aici pe autopreparare. Salata o faci singur, si ai de ales cam intre 20 de lucruri pe care poti sa le pui in salata, si cam 5 tipuri de ulei (inclusiv cu chili). Hamburgeri sau hotdog sau cheesburger, toate se prepara astfel... te duci si spui ce chifla vrei ( cam 3 4 tipuri), spui ce carne vrei.. si atat, iti aduce chestia deschisa, si ai in fata alte multe chestii pe care le puisingur in hamburger, de care vrei tu, cat vrei tu.
Totul se face cum vrei tu.
8.Cafeaua, aici e cafea adevarata, columbia, etc, multe mii de feluri, de ma uit ca manzu la ele si iau si eu ce gasesc, ca oricum nu stiu din nume care e diferenta. Oricum, super cafea. Suc la dozator, iti pui singur, cat vrei, ce vrei.
9. peste tot prin cladire ai mese cu seslonguri, scaune de relaxare si etc, unde poti sa iei o pauza sa discuti cu prietenii, etc.
10. Au mese de biliard, te duci cand vrei, au mese de tenis.. la fel,cand vrei ( sunt cam naspa mesele de biliard si tenis, cica de la colapsul de acum ceva vreme, nu prea mai are bani nortelu sa investeasca in mese de biliard... dar oricum.. e ceva. Au sala de forta, fitnes, etc.. de asemenea te duci cand vrei.
11. Acum vine si parte naspa. In canada fumatorii sunt vazuti cam ca drogatii.. nu ai voie sa fumezi decat afara, nu exista locuri de fumat in nici o cladire din Ottawa. Cica legea spune ca daca are acoperisi, nu poti fuma acolo. ( :)) )
Si afara exista un loc de fumatori ( nu ai voie sa fumezi la mai putin de 10 metrii de cladire), fumatorii stau acolo ca vitele, si e tare funny cand ploua... evident nu exista acoperis, ca nu permite legea :)))
In rest... totul e diferit.
Respect!!!
marți, octombrie 23, 2007
Din canadia - Primele zile- Episodul 2
Ete ma trezii io Sunday ( adicatelea duminica) si observai ca e tare frumos afara.
Soare frumos, etc... si cu stupoare mai observai ca e ora 8 dimineata si orasu pustiu. Am iesit la plimbarica, impreuna cu imigrantul Alex ( asa are pe pasaport ) :))). Cautat pe harta downtown, aflat ca suntem in downtown, cautat mall, magazine si ceva de mancat, ca de 30 35 de ore eram doar pe mancare de avion ( care are gust naspa). Gasit mall si multe magazine de mancare la parter. Cam toate natiile, sushy la chinezi, thai ( dar era inchis) italian, new York-ez ( bine ca era inchis) etc. Am ales italian, lasagnia alex eu paste. 1-0 Alex.
Plimbat magazine, eram ca o dama ce descoperise parisul cu cardul gold in mana, nelimitat... dupa 30 de minute m-am ales cu o super curea ( a se rupsese ). In rest multe altele, dar cam scumpicele fata de ce auzisem eu.
Oricum, plecat spre locul ala mirific cu multe restaurante, piata si alte alea. gasit dupa ce am ocolit cam 1 ora. Acolo maica... raiu pe pamant.
Mancare peste tot, de toate modele si de toate felurile si la toate preturile. Daia sunt canadienii mai grasuti de fel, ca americanii asa. Gasit magazin de sirop artar ( prietenii stiu de ce), gasit vanzatoare super draguta, vb cu ea 10 minute, si cand domsoara a aflat ca nu vorbeste je franceza... a facut o declaratie la adresa mea... " tre jolie" nush cum se scrie, dar stiu ce inseamna.
Deci am facut prima victima :))).
Ok, trecand peste asta, o tara civilizata, frumoasa daca iti place sa traiesti bine, sa ai drepturi, sa ai masina si sa te culci pe la 10 seara. Toate pe aici se inchid in jur de 9, unele si mai devreme.
Multe veverite, multe masini dalea mari, stil americanesc, vapoate pe 4 roti, si multe autobuze. Si daca tot am adus aminte de autobuze sa va povestesc cam cum e cu ele.
In primu rand, toata lumea urca prin fata, chiar daca usile se dischid si la mijloc si in coada autobuzului. Toti arata soferului legitimatiile sau biletele, si nu exista controlori. Toti sunt corecti.. ce looseri. Acum , daca nu ai bilet , cumperi de la sofer, mai scump am aflat noi astazi, da cumperi. Vrei sa ii dai banii, stupefactie, nu ii primeste.. cu textul " i can't touch them, put in in the box"
Si in the box pui, chipurile exact cat e biletu, nimeni nu te verifica, toti sunt corecti ( ce looseri).
Dupa ce cumperi biletu ai face bine sa sari pe primu scaun pe care il intalnesti, pentru ca totii soferii de autobuz sunt fosti piloti F1 sau indi car, toti sunt schumacher. Si dupa ce supravietuiesti drumului, trebuie sa tragi de o sfoara galbena ca sa avertizezi soferu ca mai vrei sa si cobori, asta in cazul in care stii care e statia ta, pt ca majoritatea nu au nume, si nu exista info in autobuz ( cum avem noi... taranii).
In rest... somn de voie si cam atat, ca nu prea ai ce face dupa munca... doar daca vrei un bowling biliard sau club, desii vine cu avertismente. Tocmai imi spunea o blonduca acum 10 minute la tigara ( a doua victima :))) ) ca sunt multi cutitari prin downtown noaptea pe la 12. Si ca nu prea e bine sa mergi pe jos.. deci ori taxi ori masina.
Si inca ceva, astia sunt foarte uimiti de engleza vorbita de noi, si tot timpul insista ca sigur noi am facut " special courses"... desi am o engleza de lemn, si ma exprim cam greu.. dar nah, orice compliment e bine venit de la fetitele de pe aici.. care parca nu se mai termina.. toate au peste 1:80... si multe au ochii verzi... :D ce naspa.
In rest.. back to work...
Soare frumos, etc... si cu stupoare mai observai ca e ora 8 dimineata si orasu pustiu. Am iesit la plimbarica, impreuna cu imigrantul Alex ( asa are pe pasaport ) :))). Cautat pe harta downtown, aflat ca suntem in downtown, cautat mall, magazine si ceva de mancat, ca de 30 35 de ore eram doar pe mancare de avion ( care are gust naspa). Gasit mall si multe magazine de mancare la parter. Cam toate natiile, sushy la chinezi, thai ( dar era inchis) italian, new York-ez ( bine ca era inchis) etc. Am ales italian, lasagnia alex eu paste. 1-0 Alex.
Plimbat magazine, eram ca o dama ce descoperise parisul cu cardul gold in mana, nelimitat... dupa 30 de minute m-am ales cu o super curea ( a se rupsese ). In rest multe altele, dar cam scumpicele fata de ce auzisem eu.
Oricum, plecat spre locul ala mirific cu multe restaurante, piata si alte alea. gasit dupa ce am ocolit cam 1 ora. Acolo maica... raiu pe pamant.
Mancare peste tot, de toate modele si de toate felurile si la toate preturile. Daia sunt canadienii mai grasuti de fel, ca americanii asa. Gasit magazin de sirop artar ( prietenii stiu de ce), gasit vanzatoare super draguta, vb cu ea 10 minute, si cand domsoara a aflat ca nu vorbeste je franceza... a facut o declaratie la adresa mea... " tre jolie" nush cum se scrie, dar stiu ce inseamna.
Deci am facut prima victima :))).
Ok, trecand peste asta, o tara civilizata, frumoasa daca iti place sa traiesti bine, sa ai drepturi, sa ai masina si sa te culci pe la 10 seara. Toate pe aici se inchid in jur de 9, unele si mai devreme.
Multe veverite, multe masini dalea mari, stil americanesc, vapoate pe 4 roti, si multe autobuze. Si daca tot am adus aminte de autobuze sa va povestesc cam cum e cu ele.
In primu rand, toata lumea urca prin fata, chiar daca usile se dischid si la mijloc si in coada autobuzului. Toti arata soferului legitimatiile sau biletele, si nu exista controlori. Toti sunt corecti.. ce looseri. Acum , daca nu ai bilet , cumperi de la sofer, mai scump am aflat noi astazi, da cumperi. Vrei sa ii dai banii, stupefactie, nu ii primeste.. cu textul " i can't touch them, put in in the box"
Si in the box pui, chipurile exact cat e biletu, nimeni nu te verifica, toti sunt corecti ( ce looseri).
Dupa ce cumperi biletu ai face bine sa sari pe primu scaun pe care il intalnesti, pentru ca totii soferii de autobuz sunt fosti piloti F1 sau indi car, toti sunt schumacher. Si dupa ce supravietuiesti drumului, trebuie sa tragi de o sfoara galbena ca sa avertizezi soferu ca mai vrei sa si cobori, asta in cazul in care stii care e statia ta, pt ca majoritatea nu au nume, si nu exista info in autobuz ( cum avem noi... taranii).
In rest... somn de voie si cam atat, ca nu prea ai ce face dupa munca... doar daca vrei un bowling biliard sau club, desii vine cu avertismente. Tocmai imi spunea o blonduca acum 10 minute la tigara ( a doua victima :))) ) ca sunt multi cutitari prin downtown noaptea pe la 12. Si ca nu prea e bine sa mergi pe jos.. deci ori taxi ori masina.
Si inca ceva, astia sunt foarte uimiti de engleza vorbita de noi, si tot timpul insista ca sigur noi am facut " special courses"... desi am o engleza de lemn, si ma exprim cam greu.. dar nah, orice compliment e bine venit de la fetitele de pe aici.. care parca nu se mai termina.. toate au peste 1:80... si multe au ochii verzi... :D ce naspa.
In rest.. back to work...
luni, octombrie 22, 2007
Din canadia - Drumul- Episodul 1
Dragi spectatori si spectatorite,
din motive lesne de inteles, am plecat in canadia care este, acea tara mirifica de peste ocean, aia cu ursi polari si pinguini si etc.... unde acum sunt 25 de grade. Pentru a intelege mai bine cam ce inseamna o astfel de plecare pentru un romanas mic si fara esperienta turistica.. asa ca mine... am hotarat sa incerc sa reedau pe cat pot eu mai bine, evenimentele importante din aeasta calatorie de 6 saptamani.
Plecarea:
Pai totul a pornit intr-o dimineata de sambata, undeva in jurul orei 7 AM. Ajuns aeroport, facut check-in, incercat trecut in terminal, beepuit aparat si astfel pipai de un dragut militian romanas... cred ca era gay.
Dupa pipaitu de rigoare, terminalu, unde gasit loc fumat, executat nevoi si asteptat avion 1 ora.
Pana acilea totu bine si frumos, mai putin pipaitu, dar nah, hai ca trece de la mine. Acum partea cu avionu. Well, acilea credeam eu ca o sa se iveasca probleme... era primu meu zbor.
Urcat in avion, gasit loc si ramas perplex cam 10 minute. Bai, ala nu era avion, era un fel de conserva, in care si piticii se simteau inghesuiti. Dupa ce am reusit sa iau loc pe scaun, a urmat prezentarea insotitoarelor de zbor.... sau cel putin asa am interpretat eu defilarea lor prin fata mea. Si vreau sa spun ca e adevarat, sunt frumoase ale naibii.... frumose foc... si ca sa oftic pe unii, era domne o mulatra, de imi cadeau ochii din gura in bocanci si alta nu .
Acum decolatu, turat motoare, inceperea decolatului, inceperea planarii, urcarea la 10000 de metrii, trecerea plin plafonul de nori, si consternarea mea.. nu imi este frica de avion. Chiar e tare misto sa zbori, mai ales cand decolezi si cand aterizezi... e belea rau senzatia.
Si privelistea de la 10000 de metrii? inegalabila... trebuie sa traiesti ca sa poti sa intelegi ce spun... magnific.
Ok.. aterizat paris dupa 2 ore, cautat loc de unde sa luam bording pass, gasit cu greu ca acei mirifici frantzuzi vorbewsc engleza cam ca bunica mea. In final ajuns la poarta unde trebuia sa facem verificarea... trecut prin aparat, beepuit ( normal), obligat sa ma descalt ( noroc cu ei ca aveam pantofi noi), si.. cum altcumva, intrebat daca are voie sa ma pipaie.. si evident i-am dat voie sa ma pipaie, ca incepuse sa imi placa. Trecuit de pipaitor, ajuns la unu care cica sa se uite in rucsacu meu... ce sa fac, i-am dat voie. Nu a gasit nimic, ofticat imi da drumu.
Am ajuns la avion, stupoare, tarasenia aia avea motorul mai mare ca tot apartamentu meu, ajuns in aviion, consternare, inauntru era la fel de mic ca primu. Pornit motoare... nu am mai auzit nimic cam 5 minute. Decolarea... super, la un avion asa mare, decolarea e fantastica... nu recomand celor slabi de inima.. eu insa strigam... yyuuuppiiii... let's do dat again.
Insotitoarele de zbor din air france, adica de la paris la montreal erau baieti toti, cu toate ca unii jurau ca sunt femei, nu m-am lasat pacalit.
Si acum partea mai putin funny, cand am stat pe scaun 7 ore si juma, am vazut 4 filme si am ascultat muzica proasta, am adormit , m-am plimbat prin avion, etc.. si tot m-am plictisit. Ce ma mai distra erau turbulentele, erau mishto, ma simteam ca in tranvai.
Ajuns in montreal, unde peste 1 ora trebuia sa avem autobuz ( tot de la air france ) catre ottawa.
Ajuns la o tipa care trebuia sa ne puna stampila. Se uita lung la mine, ma intreaba diverse, ii raspund alte diverse, pune stampila si imi ureaza sedere placuta. In spatele meu alex, la aceeasi tipa, aceleasi intrebari, nush ce raspunsuri ca aia ajunge la concluzia ca trebuie sa ajunga la biroul de imigrari. Dus alex la imigrari, stata 30 minute ( P.S.: avionu avusese o intarziere de 30 minute) deci papa autobuz. Resemnati ne ducem sa luam bagajele, incercam sa iesim din aeroport .. cand alt filtru.. de bagaje acum. Eu primu, ma intreaba ala daca mai am altceva in afara celor declarate pe un "Declaration".. eu zis ca nu, eu trecut cu carucioru cu toate bagajele, ala urat mie sedere placuta. In spate alex cu un rucsac, ala intrebat ceva la el, alex nush ce raspuns, ala strigat la min si impreuna cu alex, cu bagajele la control. Dupa 20 minute bagaje deschise, ala cauta prin ele, nu gaseste nimic interesant , ne da drumul.
Ajuns la autobuz aflam ca urmatorul este peste 2 ore juma, asteptat 2 ore juma, ajuns in ottawa cam pe la 10 noaptea. ( in romania era5 dimineata.. adica trecusera 24 de ore de cand am plecat in calatorie)
Dat de un taximetrist bulgar, pe care fara sa vreau l-am tapit cu 10 dolari... naspa, chiar nu mi-am dat seama. Ajuns camera, culcat!
The end.
P.S.: Alex e tare suspect, nimeni de la vama nu il crede :))))
din motive lesne de inteles, am plecat in canadia care este, acea tara mirifica de peste ocean, aia cu ursi polari si pinguini si etc.... unde acum sunt 25 de grade. Pentru a intelege mai bine cam ce inseamna o astfel de plecare pentru un romanas mic si fara esperienta turistica.. asa ca mine... am hotarat sa incerc sa reedau pe cat pot eu mai bine, evenimentele importante din aeasta calatorie de 6 saptamani.
Plecarea:
Pai totul a pornit intr-o dimineata de sambata, undeva in jurul orei 7 AM. Ajuns aeroport, facut check-in, incercat trecut in terminal, beepuit aparat si astfel pipai de un dragut militian romanas... cred ca era gay.
Dupa pipaitu de rigoare, terminalu, unde gasit loc fumat, executat nevoi si asteptat avion 1 ora.
Pana acilea totu bine si frumos, mai putin pipaitu, dar nah, hai ca trece de la mine. Acum partea cu avionu. Well, acilea credeam eu ca o sa se iveasca probleme... era primu meu zbor.
Urcat in avion, gasit loc si ramas perplex cam 10 minute. Bai, ala nu era avion, era un fel de conserva, in care si piticii se simteau inghesuiti. Dupa ce am reusit sa iau loc pe scaun, a urmat prezentarea insotitoarelor de zbor.... sau cel putin asa am interpretat eu defilarea lor prin fata mea. Si vreau sa spun ca e adevarat, sunt frumoase ale naibii.... frumose foc... si ca sa oftic pe unii, era domne o mulatra, de imi cadeau ochii din gura in bocanci si alta nu .
Acum decolatu, turat motoare, inceperea decolatului, inceperea planarii, urcarea la 10000 de metrii, trecerea plin plafonul de nori, si consternarea mea.. nu imi este frica de avion. Chiar e tare misto sa zbori, mai ales cand decolezi si cand aterizezi... e belea rau senzatia.
Si privelistea de la 10000 de metrii? inegalabila... trebuie sa traiesti ca sa poti sa intelegi ce spun... magnific.
Ok.. aterizat paris dupa 2 ore, cautat loc de unde sa luam bording pass, gasit cu greu ca acei mirifici frantzuzi vorbewsc engleza cam ca bunica mea. In final ajuns la poarta unde trebuia sa facem verificarea... trecut prin aparat, beepuit ( normal), obligat sa ma descalt ( noroc cu ei ca aveam pantofi noi), si.. cum altcumva, intrebat daca are voie sa ma pipaie.. si evident i-am dat voie sa ma pipaie, ca incepuse sa imi placa. Trecuit de pipaitor, ajuns la unu care cica sa se uite in rucsacu meu... ce sa fac, i-am dat voie. Nu a gasit nimic, ofticat imi da drumu.
Am ajuns la avion, stupoare, tarasenia aia avea motorul mai mare ca tot apartamentu meu, ajuns in aviion, consternare, inauntru era la fel de mic ca primu. Pornit motoare... nu am mai auzit nimic cam 5 minute. Decolarea... super, la un avion asa mare, decolarea e fantastica... nu recomand celor slabi de inima.. eu insa strigam... yyuuuppiiii... let's do dat again.
Insotitoarele de zbor din air france, adica de la paris la montreal erau baieti toti, cu toate ca unii jurau ca sunt femei, nu m-am lasat pacalit.
Si acum partea mai putin funny, cand am stat pe scaun 7 ore si juma, am vazut 4 filme si am ascultat muzica proasta, am adormit , m-am plimbat prin avion, etc.. si tot m-am plictisit. Ce ma mai distra erau turbulentele, erau mishto, ma simteam ca in tranvai.
Ajuns in montreal, unde peste 1 ora trebuia sa avem autobuz ( tot de la air france ) catre ottawa.
Ajuns la o tipa care trebuia sa ne puna stampila. Se uita lung la mine, ma intreaba diverse, ii raspund alte diverse, pune stampila si imi ureaza sedere placuta. In spatele meu alex, la aceeasi tipa, aceleasi intrebari, nush ce raspunsuri ca aia ajunge la concluzia ca trebuie sa ajunga la biroul de imigrari. Dus alex la imigrari, stata 30 minute ( P.S.: avionu avusese o intarziere de 30 minute) deci papa autobuz. Resemnati ne ducem sa luam bagajele, incercam sa iesim din aeroport .. cand alt filtru.. de bagaje acum. Eu primu, ma intreaba ala daca mai am altceva in afara celor declarate pe un "Declaration".. eu zis ca nu, eu trecut cu carucioru cu toate bagajele, ala urat mie sedere placuta. In spate alex cu un rucsac, ala intrebat ceva la el, alex nush ce raspuns, ala strigat la min si impreuna cu alex, cu bagajele la control. Dupa 20 minute bagaje deschise, ala cauta prin ele, nu gaseste nimic interesant , ne da drumul.
Ajuns la autobuz aflam ca urmatorul este peste 2 ore juma, asteptat 2 ore juma, ajuns in ottawa cam pe la 10 noaptea. ( in romania era5 dimineata.. adica trecusera 24 de ore de cand am plecat in calatorie)
Dat de un taximetrist bulgar, pe care fara sa vreau l-am tapit cu 10 dolari... naspa, chiar nu mi-am dat seama. Ajuns camera, culcat!
The end.
P.S.: Alex e tare suspect, nimeni de la vama nu il crede :))))
vineri, octombrie 12, 2007
2 Ani... 2 Ani de retarzi!
Am facut si 2 anisori de cand acest blog, incearca sa va destupe
mintea, si sa va inobileze ochii...
Cu aceasta ocazie va anuntam ca avem si un concurs cu premii!
Concursul se desfasoara astfel:
1. Sariti de pe o cladire inalta, de preferat cu mai mult de 10 etaje.
2. nu aveti voie sa folositi parasute, parapante, deltaplane, umbrele,
corzi, smenuri si altele.
Cel care supravietuieste primeste un leu... da da... UN RON din
rezerva noastra strategica!
Fie ca cel mai bun sa supravietuiasca!
LA Multi Ani!
mintea, si sa va inobileze ochii...
Cu aceasta ocazie va anuntam ca avem si un concurs cu premii!
Concursul se desfasoara astfel:
1. Sariti de pe o cladire inalta, de preferat cu mai mult de 10 etaje.
2. nu aveti voie sa folositi parasute, parapante, deltaplane, umbrele,
corzi, smenuri si altele.
Cel care supravietuieste primeste un leu... da da... UN RON din
rezerva noastra strategica!
Fie ca cel mai bun sa supravietuiasca!
LA Multi Ani!
luni, septembrie 10, 2007
Miscus 24 - Aliens? Here? Why?
Miscus (adicatelea o adunatura de nimicuri)
Vol 24 - Aliens? Here? Why?
Hmmm ... ce autoritate marfa de beton de mistoaca avem!
Sau na de vezi tot site-ul:
http://aps.mai.gov.ro/english/index_en.htm
Happy feelings!
Vol 24 - Aliens? Here? Why?
Hmmm ... ce autoritate marfa de beton de mistoaca avem!
Sau na de vezi tot site-ul:
http://aps.mai.gov.ro/english/index_en.htm
Happy feelings!
joi, septembrie 06, 2007
marți, septembrie 04, 2007
Poveste - Pagina 3 - Pactul Frankfurt-Bucuresti
Poveste din file sau File de Imaginatie bolnava.
Pagina 3 - Pactul Frankfurt-Bucuresti via Ulita!
Si uite asa... usor, usor, se duse si concediul minunat,
si plin de spor, la ingrasat... normal ca doar nu la
odihnit si la dormit!
Urmeaza acum partea cu povestiri din cripta despre cum se
circuleaza cu masina intre Bucuresti si Frankfurt via ceva
ulite din Romania, Ungaria, Austria si Germania... si sa
incepem!
Drumul Bucuresti - Frankfurt
Plecare din Bucuresti cu mica escala in Craiova sa las
una bucata persoana, se merge catre Timisoara... moment
in care cu stupoare se constata ca nu mai avem asfalt,
ci un fel de drum de tara, cu tarana (a se citi pamant)
si mii si mii de semafoare, basculante, muncitori (la
sticla de coniac Unirea), macarale, poduri rupte...
intr-un cuvant, un mic dezastru de drum (ca sosea este
impropriu spus)... plus ca un nene cu numar de DJ, si
cu o mica DUBA, insista ca are niste locuri rezervate
la mine in masina... si chipurile cica duba lui incape
linistit la mine in portbagaj... a si sa nu uit de
frumoasele floricele de pe campiile patriei, pe care
le-am adunat mai mult de nevoie decat de placere, cand
un mic CAMION (cred ca era mic, nu se vedea sfarsitul)
sa hotarat ca este momentul intr-o curba sa il
depaseasca pe unul cu matizu'... moment in care, am
descoperit frumusetile patriei, care cresc libere pe
marginea drumului... cu chiu cu vai, ajungem si in vama,
unde surprinzator toata treaba decurge extrem de rapid,
adicatelea in 5 minute maxim 6, eram in Ungaria... wow
bulversat, opresc sa platesc lipiciul din geam, pentru
taxa lor de autostrada (a da... la ei se plateste odata
si doar pentru autostrada, nu ca la noi de 8000 de ori),
urmeaza somnul in Ungaria...
A doua zi... iar la drum, trecem relativ repede de vama
ungaro-austriaca... aici a durat nitel mai mult ca erau
mai multe masini, dar trecem ... oprim, facem plinul cu
motorina, luam alt lipici de pus pe geam... si plecam...
ne apropiem de granita cu Germania... eu imi radeam in
barba... de austriecii care franau inainte de granita,
eram "precisa" ca nu e nimeni in acel punct de trece al
frontierei... cum nu a fost nimeni in cei 7 ani de cand
ma tot plimb pe drumul asta :)... dar stupoare (iar)
politie, vamesi... bombe, tancuri, tunuri, vapoare...
dar cum nemtii sunt baieti intelihente... toata tevatura
a durat sub 5 minute...
Germania... tara cu autostrazi fara limita de viteza...
DAAAAAAAAAAAA... 240 Km/h... pacat ca nu am apucat sa
fac poza... ca sa trezit un german, sadea, sa depaseasca,
iar la ei... cand omul da semnal... il lasi, nu ca la
noi, da omu semnal, si tu il faci din faruri, ca esti
mai smecher si mai grabit decat el, sau ca tu ai dacie
si daca ai ajuns la 150 Km/h... e ONCE IN A LIFETIME!
si parca nu iti vine sa franezi tu pentru altu... ca
dupa aia iar iti ia 2 saptamani sa acelerezi... si
asa am ajuns si la destinatie. Totul ok! acum 2
saptamani de relaxare :)
....
....
....
Si au trecut cele 2 saptamanii, momentul sa ma intorc in
tara mea, frumoasa tara... pacat ca e locuita :)
Drumul prin Germania inapoi, a fost la fel de linistit
si lipsit de incidente ca si cel de la dus, in schimb
in Austria... au inceput figurinele de ceara, care au
culminat cu un amarat de posesor de pasaport unguresc,
a hotarat ca este minunat sa intre de pe banda de
accelerare direct pe a 3 banda... moment in care, un
camion mare si lung a reusit sa il evite, cel de pe banda
2 a reusit si el sa il evite, mai putin cel de pe banda 3
care avea doar un Mercedes AMG si alerga cu el... moment
in care Mercedesul sa infipt in Fiatul cu numere de H, si
a facut ca posesorul fiatului sa ajunga acasa in bucati
mici mici de tot, si uite asa, am stat o ora, ca sa scoata
pompierii bucatile de ungur de pe sosea...
Nu va mai povestesc si de drumul prin ungaria, ca daca imi
aduc iar aminte, iar ma enervez, cat despre cel din
Romania ce sa va mai zic... la fel de jalnic, de prost si
de plin de imbecili!
Am incheiat... ca e groaznic!
Hai la mai mare!
Pagina 3 - Pactul Frankfurt-Bucuresti via Ulita!
Si uite asa... usor, usor, se duse si concediul minunat,
si plin de spor, la ingrasat... normal ca doar nu la
odihnit si la dormit!
Urmeaza acum partea cu povestiri din cripta despre cum se
circuleaza cu masina intre Bucuresti si Frankfurt via ceva
ulite din Romania, Ungaria, Austria si Germania... si sa
incepem!
Drumul Bucuresti - Frankfurt
Plecare din Bucuresti cu mica escala in Craiova sa las
una bucata persoana, se merge catre Timisoara... moment
in care cu stupoare se constata ca nu mai avem asfalt,
ci un fel de drum de tara, cu tarana (a se citi pamant)
si mii si mii de semafoare, basculante, muncitori (la
sticla de coniac Unirea), macarale, poduri rupte...
intr-un cuvant, un mic dezastru de drum (ca sosea este
impropriu spus)... plus ca un nene cu numar de DJ, si
cu o mica DUBA, insista ca are niste locuri rezervate
la mine in masina... si chipurile cica duba lui incape
linistit la mine in portbagaj... a si sa nu uit de
frumoasele floricele de pe campiile patriei, pe care
le-am adunat mai mult de nevoie decat de placere, cand
un mic CAMION (cred ca era mic, nu se vedea sfarsitul)
sa hotarat ca este momentul intr-o curba sa il
depaseasca pe unul cu matizu'... moment in care, am
descoperit frumusetile patriei, care cresc libere pe
marginea drumului... cu chiu cu vai, ajungem si in vama,
unde surprinzator toata treaba decurge extrem de rapid,
adicatelea in 5 minute maxim 6, eram in Ungaria... wow
bulversat, opresc sa platesc lipiciul din geam, pentru
taxa lor de autostrada (a da... la ei se plateste odata
si doar pentru autostrada, nu ca la noi de 8000 de ori),
urmeaza somnul in Ungaria...
A doua zi... iar la drum, trecem relativ repede de vama
ungaro-austriaca... aici a durat nitel mai mult ca erau
mai multe masini, dar trecem ... oprim, facem plinul cu
motorina, luam alt lipici de pus pe geam... si plecam...
ne apropiem de granita cu Germania... eu imi radeam in
barba... de austriecii care franau inainte de granita,
eram "precisa" ca nu e nimeni in acel punct de trece al
frontierei... cum nu a fost nimeni in cei 7 ani de cand
ma tot plimb pe drumul asta :)... dar stupoare (iar)
politie, vamesi... bombe, tancuri, tunuri, vapoare...
dar cum nemtii sunt baieti intelihente... toata tevatura
a durat sub 5 minute...
Germania... tara cu autostrazi fara limita de viteza...
DAAAAAAAAAAAA... 240 Km/h... pacat ca nu am apucat sa
fac poza... ca sa trezit un german, sadea, sa depaseasca,
iar la ei... cand omul da semnal... il lasi, nu ca la
noi, da omu semnal, si tu il faci din faruri, ca esti
mai smecher si mai grabit decat el, sau ca tu ai dacie
si daca ai ajuns la 150 Km/h... e ONCE IN A LIFETIME!
si parca nu iti vine sa franezi tu pentru altu... ca
dupa aia iar iti ia 2 saptamani sa acelerezi... si
asa am ajuns si la destinatie. Totul ok! acum 2
saptamani de relaxare :)
....
....
....
Si au trecut cele 2 saptamanii, momentul sa ma intorc in
tara mea, frumoasa tara... pacat ca e locuita :)
Drumul prin Germania inapoi, a fost la fel de linistit
si lipsit de incidente ca si cel de la dus, in schimb
in Austria... au inceput figurinele de ceara, care au
culminat cu un amarat de posesor de pasaport unguresc,
a hotarat ca este minunat sa intre de pe banda de
accelerare direct pe a 3 banda... moment in care, un
camion mare si lung a reusit sa il evite, cel de pe banda
2 a reusit si el sa il evite, mai putin cel de pe banda 3
care avea doar un Mercedes AMG si alerga cu el... moment
in care Mercedesul sa infipt in Fiatul cu numere de H, si
a facut ca posesorul fiatului sa ajunga acasa in bucati
mici mici de tot, si uite asa, am stat o ora, ca sa scoata
pompierii bucatile de ungur de pe sosea...
Nu va mai povestesc si de drumul prin ungaria, ca daca imi
aduc iar aminte, iar ma enervez, cat despre cel din
Romania ce sa va mai zic... la fel de jalnic, de prost si
de plin de imbecili!
Am incheiat... ca e groaznic!
Hai la mai mare!
marți, iulie 17, 2007
Poveste - Pagina 2 - Hamsia Ancestrala
Poveste din file sau File de Imaginatie bolnava.
Pagina 2 - Hamsia Ancestrala
Intr-o zi de vara, plina de caldura, nisip si soare,
4 oamenii de bine sau de rau, haladuiau linistiti prin
Vama Veche. La un moment dat, unul dintre ei zise "Ba hai
sa mancam si noi o Hamsie din asta... ca par comestibile"
Zis si facut, cei 4 se deplasara extrem de considerabila
distanta de 1 metru si vreo 5 centrimetri pana la
vanzatoru de Hamsii. Comandara 3 portii de hamsii cu
tot ce trebe pe o hamsie... si se apucara linistiti sa
manance... dupa doar 30 de secunde, unul dintre ei scapa
din mana farfuria cu hamsii... si incepu sa urle ca
scapat din spitalul de nebuni... "HAMSIA MEA VORBESTE",
ceilalti se uitara la el si se intrebara daca nu cumva
soarele sau apa sa aibe efecte negative asupra lui, prea
parea ca nu e sanatos.
[MOMENT PUBLICITAR]
IA HAMSIA NEAMULE, CA E BUNA SI ANCESTRALA
[MOMENT PUBLICITAR]
Surprinsi de iesirea necotrolata si de loc adecvata zonei,
cei 3 incercara sa il calmeze pe nr. 4... pana cand auzira
si ei un sunet venind de undeva de jos din colbul drumului,
"Da eu vorbesc... sunt Hamsia Ancestrala... si am ceva sa
va spun"... Cei 4 se aplecara traumatizati asupra hamsiei,
o ridicara in mana, o scuturara de praf si mai comandara,
4 beri, 8 vodci si o sticla de Jack ca sa mearga cu
dezvaluirile uluitoare ale hamsiei ancestrale!
Hamsia se apuca sa le povesteasca:
"Si sa vedeti mai copii, cum se face ca eram eu, ca o
hamsie linistita ce sunt in larg, inotam cu prietenele
mele hamsiile... cand ce sa vezi brusc marea a devenit
mai mica si mai inghesuita... pana sa ma dumiresc eu
ce se intimpla... o mana criminala imi smulse penele si imi
arunca trupul firav intr-o mare galbena spre negru foarte
calda... extrem de calda!
Dupa ceva vreme ati aparut voi... si cum pareti oamenii
cu suflet bun m-am gandit ca este momentul sa dezvalui
marele meu secret lumii!
Eu sunt Hamsia Ancestrala... adica ancestral vorbind, eu
sunt Hamsia, singura Hamsie... Unica Hamsie, deci da...
eu... si sunt si Ancestrala pe deasupra, bine acum si cu
putin mujdei, niste malai si ce o mai fi... dar da... eu
sunt Hamsia Ancestrala!"
Si Hamsia Ancestrala o tinu asa inca vreo 20 de minute,
moment in care cei patru se privira linistiti, mai dadura
pe gat o bere si vreo 2 vodci... se mai clatira cu nitel
Jack... se mai uitara unul la altul pret de vreo 2 secunde
si... aruncara hamsia la loc in colbul drumului...
moment in care, un smecher de Vama Veche cu BMW-ul lui
decapotabil trecu peste Hamsie!
Ancestral Vorbind... aceasta a fost povestea hamsiei
Ancestrale... care traia de cand lumea si pamantul...
sa ii fie penele usoare!
BEA!
fffuuuummmmeeeaaazzzzaaaa!
Pagina 2 - Hamsia Ancestrala
Intr-o zi de vara, plina de caldura, nisip si soare,
4 oamenii de bine sau de rau, haladuiau linistiti prin
Vama Veche. La un moment dat, unul dintre ei zise "Ba hai
sa mancam si noi o Hamsie din asta... ca par comestibile"
Zis si facut, cei 4 se deplasara extrem de considerabila
distanta de 1 metru si vreo 5 centrimetri pana la
vanzatoru de Hamsii. Comandara 3 portii de hamsii cu
tot ce trebe pe o hamsie... si se apucara linistiti sa
manance... dupa doar 30 de secunde, unul dintre ei scapa
din mana farfuria cu hamsii... si incepu sa urle ca
scapat din spitalul de nebuni... "HAMSIA MEA VORBESTE",
ceilalti se uitara la el si se intrebara daca nu cumva
soarele sau apa sa aibe efecte negative asupra lui, prea
parea ca nu e sanatos.
[MOMENT PUBLICITAR]
IA HAMSIA NEAMULE, CA E BUNA SI ANCESTRALA
[MOMENT PUBLICITAR]
Surprinsi de iesirea necotrolata si de loc adecvata zonei,
cei 3 incercara sa il calmeze pe nr. 4... pana cand auzira
si ei un sunet venind de undeva de jos din colbul drumului,
"Da eu vorbesc... sunt Hamsia Ancestrala... si am ceva sa
va spun"... Cei 4 se aplecara traumatizati asupra hamsiei,
o ridicara in mana, o scuturara de praf si mai comandara,
4 beri, 8 vodci si o sticla de Jack ca sa mearga cu
dezvaluirile uluitoare ale hamsiei ancestrale!
Hamsia se apuca sa le povesteasca:
"Si sa vedeti mai copii, cum se face ca eram eu, ca o
hamsie linistita ce sunt in larg, inotam cu prietenele
mele hamsiile... cand ce sa vezi brusc marea a devenit
mai mica si mai inghesuita... pana sa ma dumiresc eu
ce se intimpla... o mana criminala imi smulse penele si imi
arunca trupul firav intr-o mare galbena spre negru foarte
calda... extrem de calda!
Dupa ceva vreme ati aparut voi... si cum pareti oamenii
cu suflet bun m-am gandit ca este momentul sa dezvalui
marele meu secret lumii!
Eu sunt Hamsia Ancestrala... adica ancestral vorbind, eu
sunt Hamsia, singura Hamsie... Unica Hamsie, deci da...
eu... si sunt si Ancestrala pe deasupra, bine acum si cu
putin mujdei, niste malai si ce o mai fi... dar da... eu
sunt Hamsia Ancestrala!"
Si Hamsia Ancestrala o tinu asa inca vreo 20 de minute,
moment in care cei patru se privira linistiti, mai dadura
pe gat o bere si vreo 2 vodci... se mai clatira cu nitel
Jack... se mai uitara unul la altul pret de vreo 2 secunde
si... aruncara hamsia la loc in colbul drumului...
moment in care, un smecher de Vama Veche cu BMW-ul lui
decapotabil trecu peste Hamsie!
Ancestral Vorbind... aceasta a fost povestea hamsiei
Ancestrale... care traia de cand lumea si pamantul...
sa ii fie penele usoare!
BEA!
fffuuuummmmeeeaaazzzzaaaa!
Our Secret Plan!
Our Secret Plan to achieve World Domination!
This is our secret plan to achieve World Domination in 4 easy steps:
1. Take Over the World
2. Kill all Humans
3. Shave the bitches
4. Save the monkeys
The End!
PS: Do we have to lose weight to perform Agile?
This is our secret plan to achieve World Domination in 4 easy steps:
1. Take Over the World
2. Kill all Humans
3. Shave the bitches
4. Save the monkeys
The End!
PS: Do we have to lose weight to perform Agile?
vineri, iunie 08, 2007
joi, mai 24, 2007
The Movies 25 - Next
The Movies Review 25
Next
Mdea... l-am vazut si pe asta... desi pe IMDB nota
publicului se apropia furtunos de 6.00 din aproximativ
3700 de voturi.
Filmul, caci despre el este vorba... si in speta de
interpretarea minunata a marelui actor (de stat si privat)
Nicols Cage (yeah right), este o minunatie de film cu
efecte speciale care mai de care mai minunate, cu actori
care mai de care mai inteligenti, indrazneti si buni...
Da clar...
La inceput pare un fel de thriller, actiune... dar doar la
inceput... dupa care o da in chestii SF, cu Frank Cadillac,
care poate sa vada pana la 2 minute in viitor, abilitate
cu care triseaza linistit la casinourile de prin Las Vegas,
ca orice american care se respecta!
Tarasenia incepe cand o domnisoara (poate acu 100 de ani)
de la FBI se apuca sa il caute pe Frank Cadillac (pe numele
lui Cris Johnson) pentru a o ajuta sa salveze lumea (adica
California sau ceva parte din USA) de la o mare catastrofa
nucleara, un grup de teroristi francezi / germani / rusi si
alte natii (adica europeni in mare) vor sa pocneasca o bomba
nucleara de cateva megatone undeva prin Statele Unite, de ce?
cred ca nici ei nu stiu... da tre sa fie si ceva actiune in
film nu?
Si uite asa... Cris Johnson ajunge urmarit de FBI ca sa le
spuna unde lovesc "teroristi" ... moment in care descoperim
cu stupoare... ca desi el nu vedea decat 2 minute in viitor,
vazuse o domnisoara (poate si ea acu 50 de ani) cu mult timp
inainte si o tot astepta la orele 08:09 intr-un bar...
pana la urma tipa apare... si pleaca cu ea...
Nu va zic mai mult... ca ati prins ideea, daca nu... asta e!
Oricum sfarsitul este mirabolant... induiasator pe fata, un
fel de tragi-comedie greaca :)
DO NOT Enjoy!
Next
Mdea... l-am vazut si pe asta... desi pe IMDB nota
publicului se apropia furtunos de 6.00 din aproximativ
3700 de voturi.
Filmul, caci despre el este vorba... si in speta de
interpretarea minunata a marelui actor (de stat si privat)
Nicols Cage (yeah right), este o minunatie de film cu
efecte speciale care mai de care mai minunate, cu actori
care mai de care mai inteligenti, indrazneti si buni...
Da clar...
La inceput pare un fel de thriller, actiune... dar doar la
inceput... dupa care o da in chestii SF, cu Frank Cadillac,
care poate sa vada pana la 2 minute in viitor, abilitate
cu care triseaza linistit la casinourile de prin Las Vegas,
ca orice american care se respecta!
Tarasenia incepe cand o domnisoara (poate acu 100 de ani)
de la FBI se apuca sa il caute pe Frank Cadillac (pe numele
lui Cris Johnson) pentru a o ajuta sa salveze lumea (adica
California sau ceva parte din USA) de la o mare catastrofa
nucleara, un grup de teroristi francezi / germani / rusi si
alte natii (adica europeni in mare) vor sa pocneasca o bomba
nucleara de cateva megatone undeva prin Statele Unite, de ce?
cred ca nici ei nu stiu... da tre sa fie si ceva actiune in
film nu?
Si uite asa... Cris Johnson ajunge urmarit de FBI ca sa le
spuna unde lovesc "teroristi" ... moment in care descoperim
cu stupoare... ca desi el nu vedea decat 2 minute in viitor,
vazuse o domnisoara (poate si ea acu 50 de ani) cu mult timp
inainte si o tot astepta la orele 08:09 intr-un bar...
pana la urma tipa apare... si pleaca cu ea...
Nu va zic mai mult... ca ati prins ideea, daca nu... asta e!
Oricum sfarsitul este mirabolant... induiasator pe fata, un
fel de tragi-comedie greaca :)
DO NOT Enjoy!
miercuri, mai 16, 2007
luni, mai 14, 2007
vineri, mai 11, 2007
File de Istorie! - Vol1: Corneliu Vadim Tudor - PRM
File de Istorie
Vol 1 - Corneliu Vadim Tudor
"Tovarasului NICOLAE CEAUSESCU, secretarul general
al PCR, presedintele Republicii Socialiste Romania.
Mult iubite si stimate tovarase Nicolae Ceausescu,
Ma vad nevoit sa va scriu din nou, desi cunosc cat
de pretios este timpul Dumneavoastra.
As dori respectuos sa va solicit, in calitatea pe
care o aveti, aceea de instanta suprema a tarii si
partidului, sa dispuneti analizarea si solutionarea
unui grav litigiu scriitoricesc si politic.
Este vorba despre o serie de discutii purtate in jurul
volumului meu de poezie si publicistica revolutionara
"Idealuri" (Editura Eminescu, 1983), intocmit special
pentru glorioasa Dumneavoastra aniversare de la
inceputul acestui an. Am scris cu multa dragoste
aceasta carte, al carei Erou principal sunteti
Dumneavoastra.
Este o carte de istorie nationala, axata mai cu seama
pe problemele de educatie patriotica a tinerei generatii,
paginile ei fiind populate de figurile ilustre ale
cititorilor de tara: Burebista, Decebal, Traian,
Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Vlad Tepes,
Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Tudor Vladimirescu,
Avram Iancu, Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu,
Al.I.Cuza, precum si de acelea ale marilor tribuni ai
spiritualitatii noastre: Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir,
Vasile Alecsandri.
Sunt versuri si articole inchinate patriei si partidului,
eroicei noastre istorii nationale, galeriei de aur a neamului,
pe care o incununati in chip stralucit Dumneavoastra, cel mai
de seama barbat de stat din intreaga existenta a Romaniei.
La propunerea mea, tovarasii Petru Enache si Gheorghe Pana
au aprobat ca festivitatea lansarii acestui volum sa fie
organizata la Clubul Uzinelor "23 August" din Capitala - in
inima muncitorimii bucurestene. Aceasta s-a petrecut, nu
intamplator, chiar in dupa-amiaza zilei de 26 ianuarie, ziua
Dumneavoastra de nastere, in fata unei sali arhipline.
Toti cei care am vorbit cu acest prilej am omagiat
personalitatea Dumneavoastra, insemnatatea istorica a
aniversarii celor 50 de ani de activitate revolutionara pe
care ati desfasurat-o si o desfasurati in slujba idealurilor
vitale ale natiunii romane, a cauzei socialismului si pacii
in lume.
Iata insa ca luni, 31 ianuarie, in cadrul unei sedinte de
Birou a Uniunii Scriitorilor, criticul literar Mircea
Iorgulescu a atacat cu o violenta rar intalnita toata aceasta
manifestare.
Pe scurt, au fost proferate urmatoarele grave calomnii: ca eu
sunt un impostor, ca prin lansarea acestui volum la uzina s-a
comis o greseala ireparabila, ca muncitorii au fost adusi cu
forta, ca e incalificabila publicarea in "Luceafarul" a
cuvantului rostit de Marian Avram si ca, in concluzie,
printr-o asemenea festivitate noi am murdarit aniversarea
Presedintelui tarii.
Toate aceste afirmatii necontrolate, care pot fi verificate
lesne, intrucat exista stenograma, reprezinta un atac neloial
la persoana, dar si o jignire la adresa colectivului de la
"23 August" si a Comitetului Municipal Bucuresti al PCR, sub
egida caruia s-a desfasurat lansarea. Aflu ca, din nefericire,
atat presedintele Uniunii Scriitorilor, D.R. Popescu, cat si
alti tovarasi cu functii de raspundere prezenti acolo n-au luat
nici o atitudine si au pastrat o tacere reprobabila.
Or, a tacea inseamna a consimti. In cadrul aceleiasi sedinte,
de altfel, au fost rostite critici neprincipiale si extrem de
dure impotriva ziarelor "Scanteia", organ al CC al PCR, si,
respectiv, "Scanteia tineretului", organ al CC al UTC.
Este oare aceasta menirea Uniunii? Eu nu afirm ca volumul meu
e infailibil, ca nu poate fi supus discutiei. Sunt pe deplin
de acord cu critica, numai ca ea trebuie facuta principial,
cu argumente intemeiate pe adevar si obiectivitate.
Oare poate cineva, in tara aceasta, dupa aproape patru decenii
de socialism, sa impiedice un tanar scriitor si ziarist, nascut
in acest regim, membru de partid, sa cante istoria nationala
si sa impartaseasca bucuria sa cu cei mai de frunte muncitori
ai Capitalei? De ce n-au facut si cei de la Uniunea
Scriitorilor o festivitate similara, intrucat exista numeroase
intreprinderi in Bucuresti si in tara dornice sa se intalneasca
cu scriitorii?!
Din pacate, este posibil ca un tanar scriitor, devotat trup
si suflet acestui partid, asa cum ma consider eu, sa fie
judecat in chip iresponsabil pentru ca va inchina Dumneavoastra
o carte.
Asta, in vreme ce unii dusmani din afara, cum sunt aceia de
la "Europa libera", ma ataca exact in aceiasi termeni! Pe cei
din afara inca aa mai fi dispus sa-i inteleg: nu au tara,
sunt tradatori de profesie, i-a batut soarta cum e mai rau,
imi starnesc, deopotriva, repulsie si compasiune.
Dar ce ma fac cu colegii mei de breasla, cu acei cativa
scriitori romani care fac o politica ciudata, insidioasa,
mergand pana la rezistenta deschisa fata de linia promovata
de partid?! Aceasta nedorita intamplare are un substrat politic
foarte limpede si vine sa intregeasca o suita intreaga de
actiuni ostile ideologiei noastre, intreprinse in ultimii ani de
anumiti scriitori si oameni din conducerea Uniunii Scriitorilor.
Practic, prin incidentul de la Uniunea Scriitorilor, se incearca
o sfidare si o infirmare a insesi politicii pe care partidul,
Dumneavoastra personal, o promovati in domeniul literaturii.
Nutresc speranta ca viitoarea prezentare a cartii, pe care,
de comun acord cu tovarasii Elena si Vasile Barbulescu, o voi
face in mijlocul taranilor si muncitorilor din comuna
Dumneavoastra natala, Scornicesti, nu va mai fi contestata
atat de vehement.
In speranta ca scrisoarea mea nu v-a inoportunat si ca se
afla in deplina conformitate cu principiile eticii si
echitatii socialiste, va multumesc din inima si va asigur
ca orice s-ar intampla, indiferent cat de grave vor fi
acuzatiile pizmasilor si apatrizilor, va voi glorifica
intreaga mea viata!
Cu deosebita dragoste si respect filial,
Corneliu Vadim Tudor,
3 februarie 1983"
Vol 1 - Corneliu Vadim Tudor
"Tovarasului NICOLAE CEAUSESCU, secretarul general
al PCR, presedintele Republicii Socialiste Romania.
Mult iubite si stimate tovarase Nicolae Ceausescu,
Ma vad nevoit sa va scriu din nou, desi cunosc cat
de pretios este timpul Dumneavoastra.
As dori respectuos sa va solicit, in calitatea pe
care o aveti, aceea de instanta suprema a tarii si
partidului, sa dispuneti analizarea si solutionarea
unui grav litigiu scriitoricesc si politic.
Este vorba despre o serie de discutii purtate in jurul
volumului meu de poezie si publicistica revolutionara
"Idealuri" (Editura Eminescu, 1983), intocmit special
pentru glorioasa Dumneavoastra aniversare de la
inceputul acestui an. Am scris cu multa dragoste
aceasta carte, al carei Erou principal sunteti
Dumneavoastra.
Este o carte de istorie nationala, axata mai cu seama
pe problemele de educatie patriotica a tinerei generatii,
paginile ei fiind populate de figurile ilustre ale
cititorilor de tara: Burebista, Decebal, Traian,
Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Vlad Tepes,
Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Tudor Vladimirescu,
Avram Iancu, Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu,
Al.I.Cuza, precum si de acelea ale marilor tribuni ai
spiritualitatii noastre: Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir,
Vasile Alecsandri.
Sunt versuri si articole inchinate patriei si partidului,
eroicei noastre istorii nationale, galeriei de aur a neamului,
pe care o incununati in chip stralucit Dumneavoastra, cel mai
de seama barbat de stat din intreaga existenta a Romaniei.
La propunerea mea, tovarasii Petru Enache si Gheorghe Pana
au aprobat ca festivitatea lansarii acestui volum sa fie
organizata la Clubul Uzinelor "23 August" din Capitala - in
inima muncitorimii bucurestene. Aceasta s-a petrecut, nu
intamplator, chiar in dupa-amiaza zilei de 26 ianuarie, ziua
Dumneavoastra de nastere, in fata unei sali arhipline.
Toti cei care am vorbit cu acest prilej am omagiat
personalitatea Dumneavoastra, insemnatatea istorica a
aniversarii celor 50 de ani de activitate revolutionara pe
care ati desfasurat-o si o desfasurati in slujba idealurilor
vitale ale natiunii romane, a cauzei socialismului si pacii
in lume.
Iata insa ca luni, 31 ianuarie, in cadrul unei sedinte de
Birou a Uniunii Scriitorilor, criticul literar Mircea
Iorgulescu a atacat cu o violenta rar intalnita toata aceasta
manifestare.
Pe scurt, au fost proferate urmatoarele grave calomnii: ca eu
sunt un impostor, ca prin lansarea acestui volum la uzina s-a
comis o greseala ireparabila, ca muncitorii au fost adusi cu
forta, ca e incalificabila publicarea in "Luceafarul" a
cuvantului rostit de Marian Avram si ca, in concluzie,
printr-o asemenea festivitate noi am murdarit aniversarea
Presedintelui tarii.
Toate aceste afirmatii necontrolate, care pot fi verificate
lesne, intrucat exista stenograma, reprezinta un atac neloial
la persoana, dar si o jignire la adresa colectivului de la
"23 August" si a Comitetului Municipal Bucuresti al PCR, sub
egida caruia s-a desfasurat lansarea. Aflu ca, din nefericire,
atat presedintele Uniunii Scriitorilor, D.R. Popescu, cat si
alti tovarasi cu functii de raspundere prezenti acolo n-au luat
nici o atitudine si au pastrat o tacere reprobabila.
Or, a tacea inseamna a consimti. In cadrul aceleiasi sedinte,
de altfel, au fost rostite critici neprincipiale si extrem de
dure impotriva ziarelor "Scanteia", organ al CC al PCR, si,
respectiv, "Scanteia tineretului", organ al CC al UTC.
Este oare aceasta menirea Uniunii? Eu nu afirm ca volumul meu
e infailibil, ca nu poate fi supus discutiei. Sunt pe deplin
de acord cu critica, numai ca ea trebuie facuta principial,
cu argumente intemeiate pe adevar si obiectivitate.
Oare poate cineva, in tara aceasta, dupa aproape patru decenii
de socialism, sa impiedice un tanar scriitor si ziarist, nascut
in acest regim, membru de partid, sa cante istoria nationala
si sa impartaseasca bucuria sa cu cei mai de frunte muncitori
ai Capitalei? De ce n-au facut si cei de la Uniunea
Scriitorilor o festivitate similara, intrucat exista numeroase
intreprinderi in Bucuresti si in tara dornice sa se intalneasca
cu scriitorii?!
Din pacate, este posibil ca un tanar scriitor, devotat trup
si suflet acestui partid, asa cum ma consider eu, sa fie
judecat in chip iresponsabil pentru ca va inchina Dumneavoastra
o carte.
Asta, in vreme ce unii dusmani din afara, cum sunt aceia de
la "Europa libera", ma ataca exact in aceiasi termeni! Pe cei
din afara inca aa mai fi dispus sa-i inteleg: nu au tara,
sunt tradatori de profesie, i-a batut soarta cum e mai rau,
imi starnesc, deopotriva, repulsie si compasiune.
Dar ce ma fac cu colegii mei de breasla, cu acei cativa
scriitori romani care fac o politica ciudata, insidioasa,
mergand pana la rezistenta deschisa fata de linia promovata
de partid?! Aceasta nedorita intamplare are un substrat politic
foarte limpede si vine sa intregeasca o suita intreaga de
actiuni ostile ideologiei noastre, intreprinse in ultimii ani de
anumiti scriitori si oameni din conducerea Uniunii Scriitorilor.
Practic, prin incidentul de la Uniunea Scriitorilor, se incearca
o sfidare si o infirmare a insesi politicii pe care partidul,
Dumneavoastra personal, o promovati in domeniul literaturii.
Nutresc speranta ca viitoarea prezentare a cartii, pe care,
de comun acord cu tovarasii Elena si Vasile Barbulescu, o voi
face in mijlocul taranilor si muncitorilor din comuna
Dumneavoastra natala, Scornicesti, nu va mai fi contestata
atat de vehement.
In speranta ca scrisoarea mea nu v-a inoportunat si ca se
afla in deplina conformitate cu principiile eticii si
echitatii socialiste, va multumesc din inima si va asigur
ca orice s-ar intampla, indiferent cat de grave vor fi
acuzatiile pizmasilor si apatrizilor, va voi glorifica
intreaga mea viata!
Cu deosebita dragoste si respect filial,
Corneliu Vadim Tudor,
3 februarie 1983"
miercuri, mai 09, 2007
vineri, mai 04, 2007
joi, aprilie 26, 2007
Poveste - Pagina 2 - Omida sau nu Fluture!
Poveste din file sau File de Imaginatie bolnava.
Pagina 2 - Omizi sau nu Fluturi, aceasta este intrebarea!
Povestea nostra incepe intr-o zi minunata de primavara, de
fapt imediat dupa ce trece iarna... vine primavara, sau
asa am invatat eu... de fapt poate este invers, iarna vine
dupa primavara si vara dupa toamna, iar toamna este
anotimpul ala in care infloresc ghiocei! (cu un i sau mai
multi i... cum vreti voi)
Acelasi personaj mirifc... Zet... are o dilema in viata,
de altfel in singura lui viata... pe care o cunoaste,
evident!
Dilema domnului Zet, de ce cand se intilneste cu domnisoara
Y, simte niste furnicaturi in stomac, normal, Zet, fiind
foarte ipohondru din fire, se duce glont la medic (CAPTAIN
READY) panicat ca poate are probleme cu stomacul, si nu
vrea sa se faca de... ma scuzati... crema de biscuiti de
fata cu Scumpica domnisoara Y. Dupa ce plateste o gramada
de albastrei (parca asa sunt astea de 100 de lei) si isi
face toate analizele de la A la G (ca de restu nu mai avea
finante) descopera cu stupoare, ca nu are nimic, bai mai
mult ca este sanatos tun, eeee sa mai slabeasca nitel, in
rest fericire mare. Zis si facut, Zet pleaca din nou la
intilnirea cu neprevazutul, adicatelea cu furnicaturile
din stomac, si mai exact cu Domnisoara Y.
Imediat ce ajunge la intalnire, Zet, simte cum incep
funicaturile in stomac, numai ca acum, sunt si mai
pregnante si parca nu sunt furnicaturi (ce cuvant, auzi
tu sa ai furnici in stomac) seamana mai mult a... ceva
ceva ce inca nu isi da seama! Intalnirea cu Domnisoara Y
decurge minunat... se hotarasc sa se vada si a doua zi,
asta daca exista timp, pentru ca trebuie sa zicem, ca
cei doi protagonisti, erau extrem de ocupati, cu munca.
Disperat, Zet, ajunge acasa, si incepe sa isi intrebe
prieteni, pe messenger, da mail-uri ba mai si suna pe
cativa, poate... poate cineva sa il lamureasca ce sunt
acele chestii de le simte el! Un prieten mai binevoitor,
ii spune sec: "Bai Zet... aia sunt Fluturi ma, nu furnici,
ce simti tu... parerea mea, acu beau... Bea si tu si iti
trece" si prietenul lui cu astea zise, ii inchise
telefonul. Zet se panica... "Cum adica domne" se gandi el,
"sa am fluturi in stomac, ca doar fluturi astia se trag
din omizi" ...mai gandi el nitel... "si omizi nu cred ca
am avut cum sa mananc" isi zise el, si se linisti,
"probabil ca pretenu meu era beat" incheie el gandul!
Mai trecu cateva zile si Zet inca nu se linistise, se
tot gandea, cum se face ca el are fluturi in stomac, si
de fapt cum este posibil, ca niste amarate de omizi, sa
se fi transformat in fluturi la el in stomac, ba mai mult
cum naiba au ajuns acele creaturi scarboase acolo... ce
sa faca? ii era frica sa mai deschida si gura, daca cumva
in momentul in care vorbea cu Domnisoara Y un fluture mai
intelectual, descoperea cum sa iasa din stomac, si el sa
se faca de ras, ca are insecte in stomac, nu domne... nu
se poate asa ceva! Era momentul sa faca ceva, se gandi,
daca sa bea insecticid, dar se linisti repede dupa ce a
citit pe o cutie de insecticid ca e nitel cam periculos,
isi provoca voma de vreo 2, 3 ori in speranta ca macar
o apripa de fluture sa iasa, daca nu un fluture intreg,
dar la fel, fara nici un rezultat notabil. In cele din
urma dragul nostru Zet, se hotara sa apeleze la adevarata
fiica a mamei Omida ca sa ii faca un descant ceva, un
farmec sau un leac babesc, doar sa scape!
Si scapa, din acel moment nu a mai vazut-o pe Domnisoara Y!
Dupa mult timp, Zet a inteles in cele din urma, ce rol
aveau fluturii, si de fapt, ce treaba aveau Omizile,
in toata aceasta poveste, dar ... deja era mult prea tarziu,
Domnisoara Y era deja Doamna X, iar el era batran, singur,
si uitat de lume...
Pagina 2 - Omizi sau nu Fluturi, aceasta este intrebarea!
Povestea nostra incepe intr-o zi minunata de primavara, de
fapt imediat dupa ce trece iarna... vine primavara, sau
asa am invatat eu... de fapt poate este invers, iarna vine
dupa primavara si vara dupa toamna, iar toamna este
anotimpul ala in care infloresc ghiocei! (cu un i sau mai
multi i... cum vreti voi)
Acelasi personaj mirifc... Zet... are o dilema in viata,
de altfel in singura lui viata... pe care o cunoaste,
evident!
Dilema domnului Zet, de ce cand se intilneste cu domnisoara
Y, simte niste furnicaturi in stomac, normal, Zet, fiind
foarte ipohondru din fire, se duce glont la medic (CAPTAIN
READY) panicat ca poate are probleme cu stomacul, si nu
vrea sa se faca de... ma scuzati... crema de biscuiti de
fata cu Scumpica domnisoara Y. Dupa ce plateste o gramada
de albastrei (parca asa sunt astea de 100 de lei) si isi
face toate analizele de la A la G (ca de restu nu mai avea
finante) descopera cu stupoare, ca nu are nimic, bai mai
mult ca este sanatos tun, eeee sa mai slabeasca nitel, in
rest fericire mare. Zis si facut, Zet pleaca din nou la
intilnirea cu neprevazutul, adicatelea cu furnicaturile
din stomac, si mai exact cu Domnisoara Y.
Imediat ce ajunge la intalnire, Zet, simte cum incep
funicaturile in stomac, numai ca acum, sunt si mai
pregnante si parca nu sunt furnicaturi (ce cuvant, auzi
tu sa ai furnici in stomac) seamana mai mult a... ceva
ceva ce inca nu isi da seama! Intalnirea cu Domnisoara Y
decurge minunat... se hotarasc sa se vada si a doua zi,
asta daca exista timp, pentru ca trebuie sa zicem, ca
cei doi protagonisti, erau extrem de ocupati, cu munca.
Disperat, Zet, ajunge acasa, si incepe sa isi intrebe
prieteni, pe messenger, da mail-uri ba mai si suna pe
cativa, poate... poate cineva sa il lamureasca ce sunt
acele chestii de le simte el! Un prieten mai binevoitor,
ii spune sec: "Bai Zet... aia sunt Fluturi ma, nu furnici,
ce simti tu... parerea mea, acu beau... Bea si tu si iti
trece" si prietenul lui cu astea zise, ii inchise
telefonul. Zet se panica... "Cum adica domne" se gandi el,
"sa am fluturi in stomac, ca doar fluturi astia se trag
din omizi" ...mai gandi el nitel... "si omizi nu cred ca
am avut cum sa mananc" isi zise el, si se linisti,
"probabil ca pretenu meu era beat" incheie el gandul!
Mai trecu cateva zile si Zet inca nu se linistise, se
tot gandea, cum se face ca el are fluturi in stomac, si
de fapt cum este posibil, ca niste amarate de omizi, sa
se fi transformat in fluturi la el in stomac, ba mai mult
cum naiba au ajuns acele creaturi scarboase acolo... ce
sa faca? ii era frica sa mai deschida si gura, daca cumva
in momentul in care vorbea cu Domnisoara Y un fluture mai
intelectual, descoperea cum sa iasa din stomac, si el sa
se faca de ras, ca are insecte in stomac, nu domne... nu
se poate asa ceva! Era momentul sa faca ceva, se gandi,
daca sa bea insecticid, dar se linisti repede dupa ce a
citit pe o cutie de insecticid ca e nitel cam periculos,
isi provoca voma de vreo 2, 3 ori in speranta ca macar
o apripa de fluture sa iasa, daca nu un fluture intreg,
dar la fel, fara nici un rezultat notabil. In cele din
urma dragul nostru Zet, se hotara sa apeleze la adevarata
fiica a mamei Omida ca sa ii faca un descant ceva, un
farmec sau un leac babesc, doar sa scape!
Si scapa, din acel moment nu a mai vazut-o pe Domnisoara Y!
Dupa mult timp, Zet a inteles in cele din urma, ce rol
aveau fluturii, si de fapt, ce treaba aveau Omizile,
in toata aceasta poveste, dar ... deja era mult prea tarziu,
Domnisoara Y era deja Doamna X, iar el era batran, singur,
si uitat de lume...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)